Primele renovări

În 1885, rezervația de stat din New York, proiectată de Olmsted, la Niagara, a fost făcută primul parc de stat din țară și a devenit rapid un loc popular pentru turiști și luna de miere să privească pe splendoarea sălbatică a căderilor americane și a căderilor de potcoavă mai mari peste granița din Canada. Dar a existat o problemă: Niagara Falls își pierde tunetul. O „cursă de arme a armelor” hidroenergetice între cele două țări în sus a însemnat mai puțină apă ca niciodată să curgă peste căderi de pe ambele părți.

După ce Canada și SUA au semnat Tratatul de diversiune a râului Niagara în 1950, au discutat despre numeroase planuri-inclusiv transformând Niagara într-o „cascadă intermitentă” care ar rula doar duminica-înainte de a fi de acord să devieze nu mai mult de jumătate din orele de 200.000 de metri cubice.

„Asta înseamnă că dacă ar fi să mergi la Cascada Niagara la Christmastime, sau oricând iarna, tot ce vezi este un sfert din apă care trece peste cascadă”, spune MacFarlaneNational Geographic. „Celelalte trei sferturi se desfășoară [căderile] în tunelurile de deviere.” Elden Ring Melina Sex Doll

Tratatul din 1950 a stabilit, de asemenea, un plan de mascare a impactului semnificativ al hidroenergetiei asupra râului Niagara și a faimoaselor căderi. Inginerii canadieni au deviat râul în secțiuni mici, explozând și sculptând pragul căderilor de potcoavă, micșoându -l cu sute de metri pentru a crea o crestină neîntreruptă acoperită de o perdea subțire, uniformă de apă, pentru a da impresia de volum. Un „telecolorimetru” construit la comandă a ajutat inginerii să se asigure că căderile din partea canadiană a rămas nuanța dreaptă a albastru verzui. Re-sculptarea flancurilor Horsehoe Fall Minimizate Mist, care a fost o plângere turistică obișnuită.

Conservații americani au fost supărați de meddarea geologică, dar inginerii au combătut subliniind că Niagara Falls erodează în mod natural câțiva metri pe an, oricum, locația actuală se află la vreo opt mile în amonte de unde apa a început să mănânce escarpa Niagara în urmă cu aproximativ 12.000 de ani.

„Dar dacă aveți mult mai puțină apă peste ea, căderile nu pot eroda la fel de repede”, explică MacFarlane. Ce modalitate mai bună de a păstra căderile Niagara, au argumentat inginerii, decât să încetinească pur și simplu fluxul de apă peste căderi?